Bine ai venit! Eu sunt un Om, exact ca și tine. Sunt o ființă cu vise, idealuri, dorințe și regrete. Vin să îți spun despre mine și despre el-autistul. Îmi doresc să-ți împărtățesc momentele mele grele, pentru că uneori este greu! Și vreau să știi că avem și momente fericite, pline de lumină și căldură sufletească. Vreau să afli că am reușit să trec de bariera aceea impusă de societate și că noi trăim împreună, zi de zi! Și poate că uneori îmi este dificil, poate îmi doresc mai mult să primesc înțelegere și toleranță... Așa că am pornit eu acest drum: azi îți arăt eu înțelegere și toleranță. Vino, spune-mi cum ești, pentru că nu-mi doresc să te etichetez, ci să te ascult.
Povestea mea este asemănătoare cu a ta. Copilul acela minunat pe care m-am străduit ani întregi să-l înțeleg și să-l cunosc îmi umple acum casa, sufletul, îmi dă un rost pentru a trăi. Și da! Trăim împreună, intens! M-a învățat să iubesc și să apreciez clipele speciale.
M-ai găsit! Acum povestește-mi...
https://www.youtube.com/watch?v=sufd7MmvFH8
https://www.youtube.com/watch?v=z6Waf4kNYrM
https://www.youtube.com/watch?v=qbzm3PxiFGo
Wow...știam că urmează să lansați platforma dar nu mă așteptam să se întample așa de repede.
Mi-am adunat cu greu gândurile, pentru că nu este ușor, așa că vă las mai jos povestea mea...a celui pe care îl ador.
Iartă-mă, lumina ochilor mei; pentru ce am făcut, pentru ce nu am făcut, pentru că am acceptat, pentru că m-am conformat….pentru tot.
Când te-am strâns în brațe prima dată mi-am jurat să te iubesc mereu, să te protejez și să îți fiu alături. Dar m-am mândrit cu tine și i-am lăsat și pe cei de lânga mine să o facă: “Băiatul lui tata!” și am acceptat…
Dar tu nu erai cum m-am așteptat; tu nu ai vorbit ca ceilalți copii, tu țipai, loveai, plângeai mereu. Și atunci am greșit, m-am rușinat; am încercat să te scuz în fața lumii, să te scutesc de critici și etichete: “Nebunicul lui tata!”.
Îți cer iertare pentru că nu am căutat mai devreme; parcă am fost oarbă și nu vedeam regresul tău. Și iar i-am lăsat să mă păcălească: “E băiat, vorbește mai târziu, că e băiat”, m-am lăsat păcălită, mi-am ignorant instinctul și judecata…m-am conformat.
Diagnosticul sec mi-a tăiat aripile visării; autismul părea călăul sorții tale luminoase. Am simțit că mă pierd… cu mine și copilul din visele mele.
Dar m-am ridicat! Am luptat și chiar dacă nu te-au primit la grădiniță și m-au chemat după două ore să te iau de lângă ceilalți copii- copiii normali, ți-am căutat locul, ți-am căutat profesorul! ani de zile, în grădinițe și școli, printre terapeuți și specialiști, medici și artiști. Iar tu senin, recompensai fiecare ființă cu zâmbetul tău deschis căci nu le înțelegeai graiul, cuvintele nu te puteau atinge.
Nu pot să îmi iert cum am tăcut în acea zi în biserică…puiul meu, care cu atâta seninătate repetai slujba după omul Domnului; același om care m-a sfătuit să nu te mai aduc la Sfânta Liturghie. Știu, puiule! Știu cât iubești acel lăcaș, de aceea trecem pe strada aia uneori. Să îl mai vezi… dar mama s-a conformat și nu mai intră în el.
Ești un copil bun și-mi simți lacrimile ascunse, te întristezi și te indispui din cauza tensiunilor. Și azi, la maturitate, încă mai comunicăm firesc, din priviri și atingeri; cine are nevoie de vorbe când am înțeles tot? Ah, puiul meu, de ce accept să te constrâng când pe ei toți ar trebui să îi pun la zid? Cum pot să mă scuz de fiecare dată când comportamentul tău pare nepotrivit în fața acelor oameni ce nu sunt Oameni???
Dar azi, am înțeles! Și știu că numai fericirea ta primează. Știu că acela care privește cu gheață nu merită să se bucure de prezența noastră. Știu că pentru fiecare om există un loc și numai dacă îl cauți îl vei găsi. Am simțit cuțitul discriminării adânc în suflet, port semnele lui și încă zâmbesc.
Și Divinitatea mi-a trimis și un copil tipic să văd lucrurile și din partea cealaltă a baricadei. De aceea nu mai îmi este frică, puiul meu; am educat un mândru vlăstar așa cum mi-aș fi dorit să fie educați cei din jurul nostru. Știu că lumea în care vei trăi este mai bună…cu un pic, picul meu.
DIn partea mea aveti un like si un share si sper ca proiectul sa isi atinga scopul!
Martha, mulțumesc pentru că ai venit atât de repede pe platformă. Chiar m-a impresionat povestea ta și mă bucur că îți găsești resursele să mergi mai departe. Te invit să ne urmărești în continuare, să învățăm împreună...
Bine v-am gasit!
Am citit povestea voastra si ma bucur ca nu sunt singura. Copilul meu este unica mea preocupare in acest moment. Imi este foarte greu sa accept situatia, pentru ca uneori imi doresc sa nu mai fie atat de greu... Intre orele de logopedie, kinetoterapie si tot felul de terapii, am momente in care cred ca niciodata nu se va termina...
Bună manymanuela,
Mulțumim pentru întrebarea postată.
Deoarece aceast topic se referă la povestea autismului (cum a început totul, ce trăiri au luat naștere în interiorul nostr, etc. ), te rugăm ca pe viitor să postezi întrebările tale în topic-uri noi 🙂
Cu drag,
Prin Viață cu Autism
Working